caleidoscop de impresii-
realitatea e un fel de linie de simetrie
după care
traiectoriile translucide ale astrelor
formează corole
alungite umbre-
imbolduri din hiperspaţiu
se proiectează pe cumpăna vieţii
în jocuri de volbură
de culoarea melancoliei
trebuie să te regăseşti
să te aduni
în această tornadă răsturnată
de himere
urcăm coborâm
pe clapele invizibile
ale unui instrument muzical
nu contează cine-i primul
nu contează statutul social
sunetele paşilor
converg la unison spre un imn al
prieteniei
departe
se aude un strigăt
nu poate să scurme singur
pământul
cuvântul să-l insămnâţeze
prea greu apasă lumina palidă a lunii
prea dureroasă e singurătatea
**
mugurii sensibilităţii
iubirii
fidelităţii
încrederii şi speranţei
desfac petalele
la prima bătaie din palme
a gândului.
ademeniri spre jocul nefast al
cuvintelor
ispitiri spre zgomotul nemilos al
mişcărilor.
**
simboluri…
lumânări aprinse în faţa icoanelor
neclintiri la hotarele schimbării la
faţă
neclintiri la naşterea favorurilor
neclintiri la ţărmul tumultoaselor
valuri
tobele neantului
arderi de tot
fac în miezul cuvintelor
mânaţi de spaina abisului
alergăm spre prospeţimea vorbelor,
spre lumină
primele piruete
tumbe
alergări pe vârfurile picioarelor
sărituri
ghiduşii
sunt risipite
printre gherghine
şi
crizanteme
dansul libelulelor
desfăşurat pe curcubeul bucuriei
deschide
fereastră spre frumuseţile negândite
şi nepipăite ale inocenţei
cu aceeaşi mirare a primului sărut
atingem
neprihănirea zăpezeii
privim dânsul graurilor
prin brazdele îngheţate ale unui vals
vestitoarele
vor avea rochii lungi
de culoarea amurgului
vor intra mai întâi cu sila în hoară..
apoi hrănite în blide de lut cu
dulceaţa iepurilor de casă
voi atinge cuvântul cu piciorul şi vor
pune securea la streaşina gândului
